povestiri locale

Cărbunarii: o meserie pe cale de dispariţie
postat pe Wordpress la 17 iunie 2009

Pisica de vânătoare

    Nu-i ca pisica obisnuită, de apartament:
    Nu merge - păşeşte atent, parcă nu-şi permite să mişte vre-o moleculă de aer.  Nu se tolăneşte, nu se pisiceşte, nu leneveşte, nu pierde vremea. Mereu e la pandă, mereu e în alertă.
   Când o văd prin gradină, alunecând prin iarbă sau printre straturi, parcă văd un tigru micşorat abuziv, dar care sigur nu iartă.
    Nu-i pisica mea, nici a vecinilor, doar trece de la o curte la alta, de la o şură la alta, după pradă.
    E o lecţie socială. Nimeni nu-i dă de mâncare gratis sau din milă. O adăpostim şi, în schimb, ea ne păzeşte curţile de şoareci.
Acum are pui, ŞI-I ÎNVAŢĂ SĂ VÂNEZE.
postat de: Casa cu zorele, 2 aug.2008